Memorii de calatorie
Aventuri in Indonesia
The Final Cut
(partea a 4-a, 17 februarie 2004)
Ei dragilor, cred ca majoritatea au aflat deja vestea cea mare. Unii in imprejurari
mai placute pentru ei, la altzii mai placute pt mine :D
Acum ii intzeleg shi eu pe aia de la Camera Ascunsa :)) E f. distractiv. Ma gandesc
sa mai repet figura, dar data viitoare sigur o sa am shi aparatul foto la mine.
Ca sa-i scot din ceatza shi pe restul: da, intr-adevar m-am reintors in Romania,
la civilizatzie - v-atzi fi inchipuit ca o sa zica cineva fraza asta? :) Nu am anuntzat
public asta pana acum ca a fost mai distractiv sa apar brusc shi sa provoc cateva
inceputuri de infarcturi :)
Cei care afla abia acum, sorry, eratzi un pic prea departe ca sa merg pana
acolo. Poate data viitoare, cu toate ca Radu m-a amenintzat ca-mi confisca pashaportul
:))
Mailul asta e ultimul din seria Aventuri in Indonesia, shi cu toate ca
majoritatea au auzit cel putzin odata povestea, m-am gandit sa-l scriu datorita
succesului repurtat cu celelalte 'mailuri lungi', ca sa ramana pt posteritate
:)
Nu ma mai apuc acuma sa va spun toata povestea cu 'De ce m-am intors?'.
Versiunea pe scurt: n-avea rost sa pierd timpul 6 luni pe acolo, pt ca asta ash
fi facut. Si vorba lu Adi, daca vreau sa vad Indonesia, o sa ma duc acolo in
excursie (chiar planuiesc asta).
Acum am sa va povestesc punctul culminant al luptei mele cu birocratzia indonesiana
- incercarea de a pleca. Da atzi intzeles bine. Ce credetzi ca e chiar asha de ushor
sa pleci? Adica itzi faci bagajul, te sui in avion shi gata? Hehe! Asha am
crezut shi eu, dar se pare ca vameshii indonesieni mai aveau ceva surprize pt
mine. Dupa ce m-am hotarat ca ma intorc, m-am dus la biroul de imigrari ca
sa-mi recuperez pashaportul. Bineintzeles ca am intrebat daca pot sa plec din tzara
shi bineintzeles ca mi-au raspuns foarte senini ca da, nici o problema. Asha ca
eu foarte inocent, imi fac rezervarea, ma duc la aeroport shi dau sa trec de vaaaama...
Dar se pare ca vameshul nu era de acord cu mine. Cica aveam nevoie de un permis
de ieshire, pe care bineintzeles ca trebuia sa-l iau de la Biroul de Imigrari
din Jakarta, care daca va amintitzi mi-a zis ca pot sa plec cand vreau eu... Ok,
tipa din aiesec cu care eram a propus sa mergem la biroul de imigrari de langa
aeroport, ca la cel din Jakarta nu mai aveam timp. Mergem frumos acolo, le
explicam problema, shi ei ne explica tot frumos, ca da, de la ei se poate obtzine
permisul, dar nu azi ca e deja ora 3 shi trebuie sa inchida. Dar sa mergem in
aeroport shi sa le explicam ca e o urgentza, ca pot sa dea shi ei permise de ieshire
in caz de urgentza. Asha ca ne intoarcem la aeroport, le spunem ca e o urgentza
shi ca aia de la imigrari ne-au spus ca pot primi permisul de iesire direct de
la ei. Ashtia se uita urat la mine shi-mi declara ca vorbesc prostii, ca ei nu
pot face asta. Asha ca am ramas foarte frumos cu buza umflata. A shi avionul
pleca intr-o ora. Asha ca incearca repede sa-l contactezi pe Radu (el mi-a refacut
rezervarea) sa-mi schimbe rezervarea - ma shi gandeam ca poate nici nu mai vor ashtia
sa-mi schimbe a 2-a oara rezervarea, de ramaneam naiba pe acolo. Noroc ca am reushit
sa dau de el.
Asha ca a 2-a zi m-am infiintzat iar la biroul de imigrari (hihi, vreau sa spun
ca asta era singurul loc in care shtiam sa ajung in Jakarta :)) ). Iara dosare,
formulare, functionari, etc, shi bineintzeles ca a trebuit sa ma intorc a 2-a
zi dupa pashaport, ca nu se putea in aceashi zi (probabil ca din cauza ca n-au gasit
ceva rupii in dosarul meu).
Buun, dupa succesul repurtat cu pasaportul - am mai multe shtampile shi vize
din Indonesia decat tot restul de vize pe care le am de la drumurile prin
Europa - inapoi la aeroport. Cu inima grea shi cu emotii in suflet ma duc sa-i intreb
daca acuma e ok cu permisul de ieshire, care paradoxal e OK. Asha ca le spun astora
din Aiesec, ca pot sa plece ca de aici incolo ma descurc shi ca tot aveam
nevoie de relaxare m-am gandit ca pot sa-mi consum ultimele rupii pe care nu
mai avea rost sa le car degeaba dupa mine. Asha ca sorbind foarte satisfactu
din cel mai mare pahar de Root Beer pe care l-am putut lua, ma duc la standul AirFrance
ca sa-mi schimbe biletul. Nici o problema, tipa de acolo f amabila, shi 100 de
euro penalizare pentru modificarea datei (cel putzin de ashtia shtiam dinainte,
cu toate ca am avut ceva emotzii ca o sa-mi ceara 200 din cauza ca am mai
schimbat odata rezervarea :D ). Trec apoi sa-mi predau bagajele. Totul fain
frumos, 'nshpe mii de abtzibilde, un tip amabil shi inca 10 euro taxa de
aeroport. Shi cum nu mai aveam decat o hartie de 20 de euro, tipul s-a oferit
la fel de amabil sa-mi dea rest o hartie de 10 dolari (acuma ce vretzi, trebuia
sa bea shi el un suc, nu?). Din ce in ce mai ushurat (de bani vreau sa spun), ma
duc la vama. Vameshul studiaza f atent biletul de avion shi shtampilele din pashaport
shi ma intreaba unde mi-e formularul de ieshire. Io casc larg ochii, incep sa ma
gandesc deja la urmatoare vizita la biroul de imigratzii, shi il intreb inocent
ce formular? Spre marea mea ushurare nu ma trimite decat inapoi la biroul AirFrance.
Completez repede formularul shi ma intorc triumfator la el. Asta se uita iar
prin toate hartiile shi ma intreaba unde mi-e factura. Resemnat il intreb ce facura...
Cum ce factura? Factura pentru taxa de ieshire din tzara. (Cum de nu m-oi fi gandit
la asta!). Incerc sa-i explic ca shtitzi, eu cetatzean strain, ma intorc la
mine acasa shi ca nu prea am treaba cu taxele lor. Iar el imi arata foarte calm
unde gasesc biroul fiscal. Ma duc la biroul fiscal, ii intreb cu juma de gura
cat trebuie sa platesc, ei imi raspund f veseli ca doar 100 de euro shi neobservand
falca mea cazuta ma trimit la ghisheul bancii, ca doar acolo se poate plati. Eu
revenindu-mi cat de cat, multzumesc in gand pentru geniala inspiratzie a mea de
ai spune lu Radu sa-mi puna "pentru orice eventualitate" 100 de euro
pe card (shi sa verifice daca il pot folosi la capatul lumii), ajung la banca shi
vreau sa-i dau aluia cardul. Hehe? Credetzi ca a mai fost o surpriza cand mi-a
spus ala ca nu pot sa platesc cu card shi ca tre sa gasesc un bancomat? Pt mine
nu. Noroc ca aveau birou de informatii
in aeroport. Cu mana tremuranda bag cardul shi cer 1.000.000 de rupii. Nici nu shtiti
cata recunoshtintza am simtzit pt tehnologia moderna shi pt oricine s-a milostivit
de mine, atunci cand ATM-ul ala a inceput sa numere banii.
Asha ca ma introc cu banii la banca, cu factura de la banca ma duc la biroul
fiscal, cu hartia de la biroul fiscal inapoi la vama. Ii pun aluia toate hartiile
in fatza shi ii declar ca sper ca acuma e tot ce trebuie. Vameshul studiaza
tacticos din nou toate hartiile shi dupa un lung moment de suspans, mi le da shi
zice ca e OK. La care vameshul de langa el, zambind spre mine: 'Pai vedetzi
daca atzi vrut sa facetzi totul legal?' Cu ganduri criminale shi privir ucigashe
m-am abtzinut de la orice comentarii, am zambit shi AM TRECUT DINCOLO!!!
(ma rog, n-am mai avut emotzii decat dupa ce am urcat in avion, dupa vreo inca
2 controale). Ahhhh shi ce placut a fost drumul de intoarcere, mai ales ca acu shtiam
sa shi folosesc cum trebe Boeingul ala. Shi aveau shi vin :D
Ei shi aici se incheie aventurile. Cel putzin pana data viitoare. Ca sa nu va
sperii pe totzi shi sa nu mai indraznitzi sa va aventuratzi in tzari straine,
pot sa spun ca a meritat. A fost o experientza super interesanta shi cred ca ash
face-o din nou. Aaaa, imediat ce fac rost de bani :D
drum bun oriunde atzi merge :)
andrei